OK
X
opulent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. opulent, lat. opulentus)
1.
îmbelșugat,
bogat,
abundent.
opulență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. opulence, lat. opulentia)
1.
mare
abundență
de
bunuri
materiale,
de
resurse;
bogăție,
belșug.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
abundent,
marcat
de
abundență.
3.
(antonime)
indigență,
mizerie,
pauperitate,
penurie,
pauperism.
cresus
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. crésus; cf. Cresus, rege antic al Lydiei, faimos prin bogățiile sale)
1.
om
foarte
bogat
(om
opulent
ca
și
Cresus).
indigent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indigent, lat. indigens)
1.
care
trăiește
în
indigență;
care
este
foarte
sărac;
nevoiaș,
sărman.
2.
(antonime)
bogat,
opulent.
indigență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. indigence, lat. indigentia)
1.
situația
persoanei
căreia
îi
lipsesc
lucrurile
materiale
cele
mai
necesare
vieții;
sărăcie,
lipsă.
2.
(antonime)
abundență,
bogăție,
opulență.
pompozitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. pomposità, fr. pomposité)
1.
aspect
pompos;
manifestare
a
luxului
excesiv,
a
opulenței.