Dictionar

reclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réclamation)

1. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc.
 

reclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réclamer, germ. Reklame)

1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica.
2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune.
3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva.
 

reclamant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réclamant)

1. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției.
 

lament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. lamentum)

1. strigăte însoțite de plânsete, care exprimă durerea, amărăciunea sau suferința, mai ales morală; lamentare, lamentație.
2. (fig.) sunet tânguitor produs de instrumente muzicale; tânguire.
3. (desuet; concret.) reclamație.