Dictionar

diaglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaglyphe)

1. (arte) ornament gravat în relief prin adâncirea materialului tăiat.
 

meplat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méplat)

1. s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral.
2. adj. inegal ca grosime.
3. (arhit.) linii ~e = linii care fac trecerea de la un plan la altul.
 

adâncare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adânca)

1. pătrundere în adâncime; adâncire, adâncit.