Dictionar

calcinator 2, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (calcina + -tor)

1. muncitor la calcinarea minereurilor.
 

calcinație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calcination)

1. acțiunea de a calcina și rezultatul ei; transformare în var prin încălzire; calcinare.
2. operațiune care constă în supunerea unui corp inert unei temperaturi înalte; ardere, carbonizare.
 

decrepitație

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. décrépitation)

1. degradarea proprietăților mecanice, chiar fragmentarea rocilor, prin căldură; calcinarea unei substanțe minerale, în special a sării, până când nu mai scânteiază; decrepitare.
 

fritaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. frittage)

1. (metalurgie) tratament metalurgic care permite aglomerarea pulberilor metalice prin încălzire și comprimare; calcinare a minereurilor; fritare.
 

fritare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (frita)

1. (metal.) calcinare a minereurilor; fritaj.
 

kiln

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kiln, engl. kiln)

1. cuptor simplu cu cuvă verticală pentru calcinare.