OK
X
monolitic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. monolithique)
1.
privitor
la
monolit;
de
monolit.
2.
format
dintr-un
singur
bloc;
monolit.
3.
(fig.)
bine
închegat;
omogen,
unitar.
monolit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj.; II. s.m., s.n.
Etimologie: (fr. monolithe)
1.
I.
format
dintr-un
singur
bloc;
monolitic.
2.
care
are
omogenitatea,
coeziunea
unui
bloc
de
piatră;
(prin
ext.)
trainic,
solid.
3.
(fig.)
care
este
fără
nuanță,
rigid,
de
neclintit.
4.
II.
monument,
element
de
construcție
dintr-un
bloc
unic
de
piatră.
monolitism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. monolithisme)
1.
proprietate,
caracter
a
ceea
ce
este
monolit,
monolitic.