Dictionar

bengal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /feu de/ Bengale)

1. foc ~ = foc de artificii, puternic și viu colorat.
 

bengalez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (Bengal + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal.
2. adj. care aparține bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui.
 

bengali/bengali

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bengali)

1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.
 

bengalez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (Bengal + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal.
2. adj. care aparține bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui.
 

bengali/bengali

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bengali)

1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.