Dictionar

bușon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouchon)

1. dop (cu ghivent.)2. piesă cilindrică din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron1 (3).
 

tirbușon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tire-bouchon)

1. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle.
 

debușona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débouchoner)

1. a desface un bușon; a destupa.
 

îmbușona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. bouchonner)

1. a închide (o sticlă) cu un bușon.
 

patron 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Patrone)

1. cartuș.
2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte.
3. desen, model după care se execută o țesătură.
4. bușon (2).