Dictionar

clovn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clown)

1. artist comic de circ; paiață, saltimbanc.
2. (fig.) cel care distrează pe alții prin bufoneriile sale.
 

clovnerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clownerie)

1. comportare de clovn; număr de clovn; bufonerie.
2. vorbă sau acțiune plină de haz.
3. (var.) clovnărie, clownerie.
 

clovnesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clovn + -esc, cf. fr. clownesque)

1. relativ la clovn, ca un clovn; de clovn.
2. (fig.) care amintește de umorul clovnilor.
 

clovnerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clownerie)

1. comportare de clovn; număr de clovn; bufonerie.
2. vorbă sau acțiune plină de haz.
3. (var.) clovnărie, clownerie.
 

clovnesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clovn + -esc, cf. fr. clownesque)

1. relativ la clovn, ca un clovn; de clovn.
2. (fig.) care amintește de umorul clovnilor.