Dictionar

bufonerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffonnerie)

1. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2).
 

arlechinadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arlequinade)

1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.
2. bufonerie de arlechin.
3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.
 

bufonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffonata)

1. reprezentație scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situație.
2. bufonerie.
 

clovnerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clownerie)

1. comportare de clovn; număr de clovn; bufonerie.
2. vorbă sau acțiune plină de haz.
3. (var.) clovnărie, clownerie.
 

farsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farce, it. farsa)

1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură.
 

pantalonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pantalonnade)

1. comedie burlescă; (p. ext.) bufonerie.
 

quolibet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quolibet)

1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară.
2. (muz.) compoziție alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obținerii unui efect comic.