Dictionar

delapidator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. dilapidateur)

1. cel care săvârșește o delapidare.
 

defraudator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. defraudatore)

1. cel care defraudează; delapidator.
 

deturnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deturna)

1. care face un ocol; care a fost abătut de la drumul direct; deviat, ocolit.
2. la care se poate ajunge doar prin ocolire; îndepărtat.
3. (despre fonduri bănești etc.) întrebuințat cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidat.
4. (despre avioane) care a fost forțat (prin șantaj) să-și schimbe ruta.