OK
X
miscibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. miscible)
1.
(despre
substanțe)
care
poate
forma,
cu
o
altă
substanță,
un
amestec
omogen.
miscibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. miscibilité)
1.
proprietate
a
unei
substanțe
de
a
fi
miscibilă.
imiscibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. immiscible)
1.
care
nu
poate
fi
amestecat;
nemiscibil.
2.
(antonim)
miscibil.
imiscibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. immiscibilité)
1.
calitatea
de
a
fi
imiscibil
(care
nu
poate
fi
amestecat);
nemiscibilitate.
miscibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. miscibilité)
1.
proprietate
a
unei
substanțe
de
a
fi
miscibilă.
peritectic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. péritectique)
1.
(aliaj
binar)
cu
componenți
miscibili
doar
în
stare
solidă,
având
o
temperatură
între
temperaturile
de
topire
ale
componenților.