Dictionar

 

blamat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (blama)

1. care a fost dezaprobat în mod public; defăimat.
2. făcut de râsul lumii.
3. (reg.) păcălit.
 

șmecheros, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (familiar)  
Etimologie: (șmecher + -os)

1. care știe iasă din încurcături; șmecher.
2. care nu poate fi păcălită; șmecher.
3. (depr.) care se pricepe la trucuri, la viclenii; șmecher.