Dictionar

desuci

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (de[s]- + suci)

1. a suci în direcție opusă, înapoi.
2. (antonime) a răsuci, a suci.
 
 

acantoceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
 

acrospiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrospire)

1. tulpiniță răsucită de la vârful seminței, în germinație.
 

atrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atrope)

1. (bot.; despre organe) cu poziție dreaptă, nerăsucită.
 

axel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axel)

1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuși.
 
 

batir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bátir)

1. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat.