volubilitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
Etimologie: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
1. calitatea de a fi volubil.
2. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate.
3. manifestare umană care se produce în chip firesc, fără efort; spontaneitate, promptitudine.
4. capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești; expresivitate.
5. (înv.) facilitatea de a se mișca rapid; agilitate.
6. (bot.) proprietate a unor plante de a fi volubile, de a-și înfășura tulpina în jurul unui suport; volubilism.