Dictionar

riz 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Risz)

1. fisură fină pe suprafața unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă.
2. zgârietură cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel.
3. șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura.
 

AMICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amykhe „zdrelitură, zgârietură”)

1. „zgârietură”.
 

zdrelitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zdreli + -tură)

1. rană ușoară prezentată în urma unei lovituri, frecări, strângeri et cetera; zgârietură, julitură.
 

zgreblătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zgrebăla + -ătură)

1. rană ușoară făcută pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit sau tăios; zgârietură.