bricolă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. bricole, it. briccola)
Etimologie: (fr. bricole, it. briccola)
1. (Evul Mediu) mașină de război, asemănătoare cu catapulta, compusă dintr-o grindă oscilantă (montată asimetric pe un suport înalt în formă de capră) la care se atașează la un capăt un sac care conține proiectilul și la celălalt capăt o contragreutate, care este trasă în jos cu ajutorul unei frânghii sau a unei centuri, provocând astfel aruncarea proiectilului.