OK
X
orgiac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. orgiaque)
1.
cu
caracter
de
orgie;
orgiastic;
simpotic.
2.
(antichitate)
care
se
referă
la
orgiile
sau
sărbătorile
lui
Bacchus.
orgie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. orgie; lat., gr. orgia)
1.
(antichitate)
sărbătoare
dedicată
lui
Dionysos
la
greci,
sau
Bacchus
la
romani;
bacanală.
2.
petrecere
la
care
desfrânarea
sexuală
în
grup
se
adaugă
la
excesul
de
mâncare
și
de
băutură;
desfrâu,
dezmăț.
3.
(fam.)
consum
excesiv
de
ceva;
supraabundență,
profuziune.