Dictionar

hindustană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hindoustani)

1. (limbă indo-europeană) vorbită în India și în Pakistan, cu două variante literare: hindi și urdu.
 

paisha

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paise)

1. monedă divizionară în Bangladesh, India, Pakistan, Nepal, a suta parte dintr-o rupie.
 

rupie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. roupie)

1. unitate monetară a unor țări (India, Nepal, Pakistan, Sri Lanka).
 

tibetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tibétain)

1. (locuitor) din Tibet.
2. (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal.
 

urdu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. urdu)

1. (lingvistică) limba națională a Pakistanului, foarte apropiată de hindi, dar influențată de persană și scrisă cu alfabetul arab.
 

paștu

Parte de vorbire:  s.m. (numai sg.)  
Etimologie: (cf. fr. pachto)

1. limbă indo-europeană din grupul iranian oriental vorbită în Afghanistan și Pakistan (~ se scrie cu caractere arabe).
2. (var.) puștu, pașto, pashtu.