Dictionar

paștu

Parte de vorbire:  s.m. (numai sg.)  
Etimologie: (cf. fr. pachto)

1. limbă indo-europeană din grupul iranian oriental vorbită în Afghanistan și Pakistan (~ se scrie cu caractere arabe).
2. (var.) puștu, pașto, pashtu.
 

paștuni

Parte de vorbire:  I. s.m. pl., II. adj.  
Etimologie: (fr. pachtounes)

1. I. popor iranian împărțit în mai multe triburi mari și vorbind în principal paștu.
2. (la sg.) membru al acestui popor.
3. II. care se referă la poporul vorbitor de paștu din Pakistan și Afganistan.
4. (var.) pakhtuni, pashtuni.