Dictionar

pindaric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pindarique)

1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.
2. odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe.
 

pindaricesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (Pindar + -icesc)

1. (despre poezii, versuri) care e scris în maniera poetului antic grec Pindar; pindaric.
 

pindarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pindarisme)

1. stil pindaric; lirism emfatic și artificios.
 

pindariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pindariser)

1. a imita stilul pindaric; a practica un lirism pretențios.
 

pindaric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pindarique)

1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.
2. odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe.
 

pindarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pindarisme)

1. stil pindaric; lirism emfatic și artificios.
 

pindariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pindariser)

1. a imita stilul pindaric; a practica un lirism pretențios.
 

pindaricesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (Pindar + -icesc)

1. (despre poezii, versuri) care e scris în maniera poetului antic grec Pindar; pindaric.