Dictionar

bibazic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibasique)

1. (despre acizi) care conține doi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal; dibazic.
2. acid ~ = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal.
 

adipic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addipique)

1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
 

dibazic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dibasique)

1. (despre acizi) care posedă două funcții bază; bibazic.
 

ftalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phtalique)

1. acid ~ = acid aromatic bibazic, folosit în industria coloranților și a maselor plastice; anhidridă ~ă = anhidridă a acidului ftalic.
 

selenios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sélénieux)

1. acid ~ = acid bibazic, sub formă de cristale incolore.