Dictionar

centenar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. centenarius, fr. centenaire)

1. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment.
2. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani.
 

semicentenar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + centenar)

1. jumătatea unui centenar; împlinire a cincizeci de ani de la producerea unui eveniment; celebrarea acestuia.
 

bicentenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicentenaire)

1. adj. care durează de două sute de ani.
2. s. n. al doilea centenar.
 

bisecular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biséculaire)

1. vechi de două secole, care are două secole; bicentenar.
 

cincantenar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., s.m.f.; II. s.n.  
Etimologie: (fr. cinquantenaire)

1. I. (om) în vârstă de cincizeci de ani; cvincvagenar.
2. II. sărbătorire a cincizeci de ani de la un eveniment; semicentenar.
3. a cincizecea aniversare a unei persoane, a unui eveniment important.
 

cvadricentenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cvadri- + centenar)

1. adj. care durează de patru sute de ani.
2. s. n. al patrulea centenar.
 

pentacentenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (penta- + centenar)

1. adj. care durează de cinci sute de ani.
2. s. n. al cincilea centenar.
 

semicentenar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + centenar)

1. jumătatea unui centenar; împlinire a cincizeci de ani de la producerea unui eveniment; celebrarea acestuia.