Dictionar

conifere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conifères, lat. conifer)

1. pl. ordin de arbori și arbuști cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri și cu semințe aripate.
 

piemont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piémont)

1. relief de acumulare la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o câmpie prin asocierea conurilor de dejecție.
 

planeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. planèze)

1. platou de bazalt, triunghiular, între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice.
 

proluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. proluvium)

1. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție.
 

strobilifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strobilifère)

1. (bot.) prevăzut cu strobili sau cu conuri femele.