crenel
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl. crenel, după fr. créneau)
Etimologie: (engl. crenel, după fr. créneau)
1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă.
2. deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți.
3. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații.