OK
X
cretin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crétin)
1.
(suferind)
de
cretinism.
2.
stupid,
imbecil,
idiot.
cretinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crétinisme)
1.
boală
gravă
cauzată
de
tulburări
funcționale
ale
glandei
tiroide,
care
se
manifestă
prin
anomalii
fizice,
degenerescență,
insuficiență
mintală
etc.
cretiniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. crétiniser)
1.
tr.,
refl.
a
face,
a
deveni
cretin.
cretinoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crétinoïde)
1.
care
seamănă
ca
un
cretin,
aproape
cretin.
cretin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crétin)
1.
(suferind)
de
cretinism.
2.
stupid,
imbecil,
idiot.
cretiniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. crétiniser)
1.
tr.,
refl.
a
face,
a
deveni
cretin.
cretinoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crétinoïde)
1.
care
seamănă
ca
un
cretin,
aproape
cretin.
idiot, -oată
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. idiot, lat. idiota)
1.
(om)
lipsit
complet
de
inteligență;
cretin.
moron, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. moron)
1.
debil
mintal;
imbecil,
cretin.
imbecilizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (imbeciliza)
1.
care
a
fost
adus
sau
care
a
ajuns
în
stare
de
imbecilitate;
cretinizat,
idioțit,
tâmpit.