OK
X
dezechilibrat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. déséquilibré)
1.
care
și-a
pierdut
echilibrul;
(fig.)
care
și-a
pierdut
judecata.
dezarticulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezarticula)
1.
(despre
membre,
oase)
scos
din
articulație.
2.
(fig.)
cu
mișcări
necoordonate;
dezechilibrat.
3.
(despre
sunete,
cuvinte)
rău
articulat,
neclar.
dezaxat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezaxa)
1.
deplasat
de
pe
axă.
2.
dezechilibrat;
iresponsabil,
tulburat
mintal.
zoomagnetism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. zoomagnétisme)
1.
teorie
care
se
referă
la
un
presupus
fluid
invizibil
care
permite
organismului
uman
să
funcționeze,
dar
a
cărui
distribuție
greșită
sau
dezechilibrată
în
organism
este
cauza
bolilor;
a
fost
postulată
împreună
cu
metoda
terapeutică
pentru
prima
dată
în
lumea
occidentală
de
către
medicul
Franz
Mesmer
(1734-1815),
din
Germania;
magnetism
animal,
mesmerism.