emondaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. émondage)
Etimologie: (fr. émondage)
1. operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație.
2. (med.) intervenție chirurgicală pentru înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor.