Dictionar

etilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etila)

1. introducere a unui radical etil într-o moleculă organică; etilație.
2. tratare cu etil fluid a unei benzine, pentru a-i îmbunătăți cifra octanică.
 

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
 

demetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déméthylation)

1. reacție chimică prin care o substanță pierde un radical metil.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

etila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (etil)

1. a efectua o etilare.
 

etilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éthylation)

1. proces chimic care implică introducerea unui radical etil (CH3-CH2) într-o moleculă, prin înlocuirea unui atom de hidrogen; etilare.