explicit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. explicite, lat. explicitus)
Etimologie: (fr. explicite, lat. explicitus)
1. care este clar și complet formulat, dincolo de orice îndoială posibilă; (antonim) implicit.
2. care se exprimă clar, fără ambiguitate sau echivoc.
3. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar.
4. (matematică) (despre relația dintre variabile) care definește o funcție.
5. (gramatică) propoziție ~ă = propoziție care are toți termenii esențiali exprimați în mod separat.