OK
X
fascinant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fascinant)
1.
care
fascinează;
fermecător,
captivant;
fascinator.
captivant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. captivant)
1.
care
captivează;
fascinant,
fermecător;
pasionant.
fascinator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fascinateur, lat. fascinator)
1.
care
fascinează,
care
exercită
o
atracție
irezistibilă
prin
forța
privirii;
fascinant.
2.
(fig.)
care
atrage,
care
seduce.
hipnotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. hypnotique)
1.
I.
care
se
referă
la
hipnoză
și
hipnotism;
care
provoacă
hipnoză,
provocat
de
hipnoză.
2.
care
are
proprietatea
de
a
provoca
somn.
3.
(fig.)
care
produce
o
impresie
foarte
puternică;
fascinant,
captivant.
4.
II.
substanță
chimică
care
are
proprietatea
de
a
favoriza
somnul
sau
de
a
provoca
o
stare
artificială
de
somn;
somnifer,
hipnagog,
hipnotizant.
hipnotizant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. hypnotisant)
1.
I.
care
hipnotizează;
care
provoacă
hipnoza
la
o
ființă
vie;
hipnotic.
2.
(fig.)
care
fascinează;
care
este
capabil
să
inducă
o
stare
asemănătoare
cu
cea
a
hipnozei;
fascinant.
3.
II.
substanță
care
provoacă
un
somn
artificial;
hipnotic.
magnetizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. magnétisant)
1.
care
are
puterea
de
a
magnetiza.
2.
(fig.)
fascinant.