flagelație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. flagellation, lat. flagellatio)
Etimologie: (fr. flagellation, lat. flagellatio)
1. acțiunea de a biciui sau de a fi biciuit ca pedeapsă sau penitență; flagelare.
2. (prin metonimie) pictură reprezentând flagelarea lui Hristos.
3. perversiune sexuală care constă în practicarea biciuirii pentru a obține satisfacție sexuală; flagelantism.
4. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete.
5. (fig.) mustrare aspră.