OK
X
flecăritură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (flecări + -tură)
1.
vorbărie
fără
rost,
vorbă
de
clacă;
flecăreală.
tocăla
Parte de vorbire:
vb. tr. (reg.)
Etimologie: (nesigură, cf. toca)
1.
a
vorbi
mult,
fără
rost,
a
flecări.
2.
(var.)
(reg.)
a
tocola.
tolocăni
Parte de vorbire:
vb. (reg.)
Etimologie: (nec.)
1.
tr.
a
cicăli,
a
dojeni
pe
cineva;
a
certa.
2.
intr.
a
vorbi
mult
și
fără
rost;
a
trăncăni,
a
flecări.
3.
a
ciocăni;
(prin
ext.)
a
face
mult
zgomot.
4.
(var.)
(reg.)
a
tolăcăni,
a
toloconi,
a
tologăni,
a
torocăni.
tologăni
Parte de vorbire:
vb. (reg.)
Etimologie: (nec.)
1.
tr.
a
cicăli,
a
dojeni
pe
cineva.
2.
intr.
a
trăncăni,
a
flecări.
flecăreală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (flecări + -eală)
1.
(fam.)
vorbărie
fără
rost,
vorbă
de
clacă;
flecărie,
pălăvrăgeală.
lepeti
Parte de vorbire:
vb. intr. (Transilvania)
Etimologie: (cf. lepeteș)
1.
a
vorbi
mult
și
fără
rost;
a
flecări.