Dictionar

autofrânare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. autofreinage)

1. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact; (rar) autofrânat.
 

depravat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deprava)

1. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt.
 

disolut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissolu, lat. dissolutus)

1. desfrânat, decăzut, corupt.
 

efrenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effréné)

1. neînfrânat, nestăpânit; fără măsură, excesiv.
 

fornicator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. fornicateur)

1. individ care se dedică fornicației, plăcerilor cărnii; om desfrânat.
2. (morală) persoană care este vinovată de păcatul fornicației (curviei).
 

incontinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incontinent, lat. incontinens)

1. nereținut, lipsit de moderație.
2. desfrânat.
3. suferind de incontinență.