OK
X
ganteră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. ganteli)
1.
aparat
de
atletică
grea,
alcătuit
din
două
rânduri
de
discuri
sau
sfere
metalice
de
diferite
greutăți,
fixate
la
capetele
unei
bare;
halteră.
halteră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. haltère)
1.
aparat
din
două
rânduri
de
discuri
metalice
legate
printr-o
bară,
folosit
în
atletica
greacă;
ganteră.
2.
(pl.)
sport
practicat
cu
acest
aparat;
atletică
grea.
3.
(pl.)
(prin
ext.)
exercițiu
cu
acest
instrument
(ex.
a
face
haltere).
4.
(pl.)
(biol.)
organe
de
echilibru
pentru
zbor,
la
insectele
diptere,
pe
metatorace;
balansiere.