Dictionar

bricola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bricoler)

1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie).
3. (fig.) a pune cap la cap.
4. a aranja, a modela în scop de înșelăciune.
 

chimicale

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (germ. Chemikalien)

1. substanțe chimice produse industrial sau în laborator (și folosite în gospodărie); (fam.) produse chimice.