Dictionar

incasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incassable)

1. care nu se sparge (ușor); incasant.
2. se spune despre o hotărâre judecătorească care nu poate fi atacată cu recurs.
3. (anton.) casabil.
 

încasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (încasa + -bil, cf. fr. encaissable)

1. care poate sau trebuie să fie încasat.
 

casabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cassable)

1. care se poate sparge; casant.
2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs.
3. (anton.) incasabil.
 

plexiglas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Plexiglas, fr. plexiglas)

1. material plastic, transparent și incasabil, înlocuitor al sticlei; polimetacrilat, stiplex.