Dictionar

inconvertibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconvertible)

1. care nu este convertibil; neconvertibil.
 

inconvertibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconvertibilité)

1. însușirea a ceea ce este inconvertibil.
 

convertibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convertible, lat. convertibilis)

1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
 

inconvertibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconvertibilité)

1. însușirea a ceea ce este inconvertibil.