Dictionar

elicopter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélicoptère)

1. aeronavă mai grea decât aerul, cu una sau mai multe elice orizontale, care poate decola și ateriza pe verticală.
 

elicopter-macara

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (elicopter + macara, cf. rus. летающий кран)

1. elicopter cu funcție de macara, care este utilizat pe șantierele de lucrări publice.
 

elicopterist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (elicopter + -ist)

1. pilot de elicopter.
2. persoană care pilotează un elicopter.
 

hidroelicopter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hidro- + elicopter)

1. elicopter care poate decola și reveni atât pe uscat cât și pe apă.
 

portelicopter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-hélicoptères)

1. navă de luptă echipată cu platforme și hangare pentru elicoptere militare.
 

apunta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apponter)

1. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion.
 

apuntaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. appontage)

1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.
 
 
 

elicopurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hélicoporté)

1. care este transportat cu elicopterul; aerotransportat.
 

elicotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélicothèque)

1. colecție de imagini filmate din elicopter.