Dictionar

decolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decola)

1. acțiunea de a decola.
2. separare chirurgicală a două planuri tisulare.
3. execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia.
4. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
 

apuntaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. appontage)

1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.
 

coordonator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coordonnateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare.
2. adj. conjuncție ~oare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare.
3. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare.
 

decolator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. decollator)

1. instrument chirurgical de forma unui tăietor de hârtie cu marginile teșite, pentru decolare (2).
 

eliport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliport)

1. teren redus, pentru decolarea și aterizarea elicopterelor.