OK
X
maximafil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maximaphile)
1.
adj.
referitor
la
maximafilie.
2.
s.
m.
f.
maximafilist.
maximafilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maximaphilie)
1.
ramură
a
filateliei
care
se
ocupă
cu
colecționarea
de
ilustrate
maxime.
maximafilist, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maximaphiliste)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
maximafilia;
maximafil
(II).
maximafil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maximaphile)
1.
adj.
referitor
la
maximafilie.
2.
s.
m.
f.
maximafilist.
maximafilist, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maximaphiliste)
1.
cel
care
se
ocupă
cu
maximafilia;
maximafil
(II).
maximatecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (maximă + -tecă)
1.
colecție
de
ilustrate
maxime,
clasate
după
anumite
reguli
de
maximafiliști.