Dictionar

ampeloterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ampélothérapie)

1. folosirea strugurilor în scop terapeutic; cură pe bază de struguri (inițial se recomanda să nu se mănânce nici pielea și nici semințele).
 

antimetalepsă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimétalepse)

1. figură de stil care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar în sens invers (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi); antimetabolă.
 

antimetateză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)

1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).
2. antimetabolă, antimetalepsă.
 

antofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthophage)

1. (despre insecte) care mănâncă florile.
 

autofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autophage)

1. care prezintă autofagie; care se autodevorează, se mănâncă singur.
 

bavetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavette)

1. partea de sus a unui șorț.
2. șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță.
3. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș.
4. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor.