Dictionar

nucleonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nucléonique)

1. adj. referitor la nucleoni.
2. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în știință și industrie.
 

nucleonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nucléonique)

1. adj. referitor la nucleoni.
2. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în știință și industrie.
 

-ON

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -on)

1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”.
2. (biol.) „unitate funcțională”.
 

spalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. spallation)

1. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni.