reacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réaction)

1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă.
2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant.
3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice.
4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta.
5. ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia.
6. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune.
7. derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare.

spalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. spallation)

1. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni.