invers
Parte de vorbire: s.n. (pl. -e, -uri)
Etimologie: (cf. fr. inverse)
Etimologie: (cf. fr. inverse)
1. lucrul invers; antiteza unui lucru; ceea ce este opusul, contrarul (vorbind despre ceva sau cineva).
2. (matematică) ~ul unui număr = fracție având acest număr ca numitor și unitatea ca numărător (ex. ~ul lui 3 este 1/3).