numărător
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. numérateur)
Etimologie: (după fr. numérateur)
1. s. m. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție.
2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt.
3. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva.