OK
X
intensifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. intensifier)
1.
a
(se)
face
mai
intens;
a
(se)
amplifica.
intensificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (intensifica)
1.
acțiunea
de
a
(se)
intensifica
și
rezultatul
ei;
creștere
în
intensitate;
întețire.
2.
(antonime)
domolire,
potolire,
temperare.
intensificat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (intensifica)
1.
care
a
crescut
în
intensitate.
2.
care
a
devenit
mai
intens.
3.
(antonime)
diminuat,
micșorat,
potolit,
slăbit.
intensificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (intensifica + -tor)
1.
care
intensifică.
2.
care
face
(ceva)
mai
intens.
activa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. activer)
1.
intr.
a
desfășura
o
activitate
intensă.
2.
tr.
a
intensifica
un
proces
etc.;
a
face
(o
substanță,
un
fenomen)
să
devină
(mai)
activ.
3.
refl.
a
intra
în
cadrele
active
ale
armatei.
activator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. activateur)
1.
adj.,
s.
m.
(substanță)
care,
adăugată
unui
catalizator,
unui
material,
le
intensifică
activitatea;
activant.
2.
s.
m.
microelement
din
structura
materiei
vii,
cu
rol
de
activare
a
fermenților.
3.
substanță
care
activează
fermenții
inactivi
sau
stimulează
dezvoltarea
unor
organe
sau
țesuturi
embrionare.
adolescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adolescence, lat. adolescentia)
1.
perioadă
în
viața
omului
între
13
(15)
și
18
(19)
ani,
în
care
se
intensifică
procesele
de
creștere.
amplifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. amplificare, fr. amplifier)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
mări,
a
(se)
dezvolta;
a
(se)
intensifica.
2.
(mat.)
a
forma
o
fracție
de
aceeași
valoare
cu
fracția
dată
prin
înmulțirea
numărătorului
și
a
numitorului
cu
același
număr.
3.
tr.
a
intensifica,
a
mări
(valori
electrice,
acustice,
optice).
auxocrom, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auxochrome)
1.
(hormon
vegetal)
care
are
rolul
de
a
stimula
sinteza
pigmenților.
2.
(grupare
de
atomi)
care,
introdusă
în
molecula
unei
combinații
organice
colorate,
îi
intensifică
culoarea
și
îi
conferă
afinitate
pentru
materialul
pe
care
se
aplică.
catatimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catathymie)
1.
tulburare
a
afectivității
prin
îngustarea
sferei
de
interese
și
intensificarea
trăirii.