Dictionar

ovulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ovulation)

1. eliminare periodică a ovulului matur din ovar.
 

anovulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anovulation)

1. lipsă a ovulației în timpul ciclului menstrual.
 

supraovulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superovulation)

1. creștere artificială a fecundității la femelele domestice prin aplicarea judicioasă de hormoni sexuali.
 

anovulator, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anovulatoire)

1. care nu comportă ovulație.
2. (biologie) descrie un ciclu în care nu există ovulație.
 

anovulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anovulation)

1. lipsă a ovulației în timpul ciclului menstrual.
 

hiperfoliculinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hyerfoliculinisme)

1. (med.) prezența excesivă în sânge a foliculinei, un hormon care declanșează proliferarea mucoasei uterine înainte de ovulație; hiperfoliculinie.
2. (antonime) hipofoliculinism, hipofoliculinie.
 

inseminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insémination)

1. (biol.) acțiunea de a insemina; inseminare.
2. (biol.) introducere a spermatozoizilor în căile genitale feminine; fecundare.
3. (med.) ~ artificială = tehnică de reproducere asistată constând în introducerea artificială a spermatozoizilor, pregătiți în prealabil în laborator, în cavitatea uterină la un moment apropiat de ovulație.
 

superfetație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superfétation)

1. lucru care se adaugă inutil altuia; prisosință.
2. abundență de cuvinte, repetare nefolositoare.
3. fecundare a două ovule care provin din perioade de ovulație diferite.