Dictionar

cloretan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chloréthane)

1. (chimie) derivat monoclorurat al etanului, întrebuințat ca anestezic, la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini et cetera; clorură de etil.
 

cupelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupellation)

1. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă.
 

plombemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plombémie)

1. prezența plumbului în sânge.
 

plomburie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plomburie)

1. prezența plumbului în urină.