Dictionar

radioemițător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. radioémetteur)

1. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio.
 

radiogoniometra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (radiogoniometru)

1. a determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie.
 

radiogoniometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogoniométrie)

1. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice.
 

radioteodolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Radiotheodolit)

1. aparat pentru determinarea în altitudine a direcției și vitezei vântului prin măsurarea unghiurilor azimutale și verticale ale unui radioemițător.