Dictionar

 
 
 
 

emitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. emitter)

1. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor.
 

emitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hémitrope)

1. care prezintă emitropie.
2. (biol.) cu ovulul situat pe partea hilului.
3. semiadaptat pentru polenizare prin anumite grupe de insecte.
 

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.
 

ACRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akros „vârf”)

1. „vârf, extremitate”.
 

acroanestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acroanesthesia)

1. diminuare a sensibilității (la durere) la nivelul extremităților membrelor.
 

acrochinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrokinésie)

1. mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate a extremităților.
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

acrodermatită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodermatite)

1. dermatită localizată la extremități.